luni, septembrie 26, 2016

SINAXAR ROMÂNESC (46)

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME 


26 septembrie:  
SFÎNTUL VOIEVOD  
NEAGOE BASARAB
  
Voievodul Neagoe Basarab, care a domnit între 1512-1521, a fost trecut oficial în ceata sfinților în 2008 (cu proclamare în 2009). Fiu duhovnicesc al Sfîntului Nifon, a ajutat de-a lungul scurtei sale vieți 17 din cele 20 de mînăstiri istorice din Sfîntul Munte, precum şi Protathonul din Karyes, fiind numit de Gavriil Protul, în Viaţa Sfîntului Nifon, „ctitor a toată Sfetagora”. A înălțat în numai trei ani și a tîrnosit la 1517 biserica Mănăstirii Curtea de Argeș (prefăcînd legenda în realitate, în asemenea măsură încît contemporanilor – Gavriil Protul, Paul de Alep etc. – li s-a putut părea una dintre minunile lumii, nu atît de impunătoare ca Templul lui Solomon sau ca Sfînta Sofia a lui Justinian, dar „în frumusețe mai pre deasupra acelora”). De la el ne-au rămas și faimoasele Învățături către fiul său Theodosie, capodoperă a culturii noastre medievale*. (R. C.) 
  
* Cea mai bună ediție de pînă azi: Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, versiunea românească de la Curtea de Argeș, ediție îngrijită, prefață, note și comentarii de Dan Zamfirescu, traducerea fragmentelor păstrate din originalul slavon de Gheorghe Mihăilă, Viața și opera lui Neagoe Basarab de Dan Zamfirescu, Editura Roza Vînturilor, București, 2010 (ediție apărută cu binecuvîntarea Î.P.S. Nifon, Arhiepiscopul Tîrgovișței, și a Î.P.S. Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, și generos sponsorizată de d-l Gheorghe Axinte, patronul Întreprinderii ARGECOM – Pitești).


Mai puteți citi pe acest blog:  
   
10 ianuarie: Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești    
13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic   
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului     
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea  
7 martie: Sfîntul Sfinți Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului   
26 martie: Sfîntul Mucenic Montanus preotul și soția sa Maxima   
6 aprilie: Sfîntul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium   
11 aprilie: Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica    
12 aprilie: Sfîntul Mucenic Sava de la Buzău (Gotul)     
14 aprilie: Sfîntul Ierarh Pahomie de la Gledin     
20 aprilie: Sfîntul Teotim, Episcopul Tomisului    
24 aprilie: Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei; Sfîntul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin   
25 aprilie: Sfîntul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului      
26 aprilie: Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie, din Dobrogea     
28 aprilie: Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas, din Ozovia   
2 mai: Sfîntul Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului    
3 mai: Sfîntul Cuvios Irodion de la Lainici    
12 mai: Sfîntul Mucenic Ioan Valahul   
27 mai: Sfîntul Mucenic Iuliu Veteranul   
2 iunie: Sfîntul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava   
4 iunie: Sfinții Mucenici de la Niculițel: Zotic, Atal, Camasie și Filip   
8 iunie: Sfinții Martiri Nicandru și Marcian   
15 iunie: Sfîntul Mucenic Isihie   
22 iunie: Sfîntul Ierarh Grigorie Dascălul   
24 iunie: Sfîntul Niceta de Remesiana   
30 iunie: Sfîntul Ierarh Ghelasie de la Rîmeț   
1 iulie: Sfîntul Ierarh Leontie de la Rădăuți   
2 iulie: Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfînt   
8 iulie: Sfinții Mucenici Epictet și Astion   
18 iulie: Sfîntul Mucenic Emilian de la Durostor   
21 iulie: Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche  
26 iulie: Sfîntul Cuvios Ioanichie cel Nou  
5 august: Sfîntul Cuvios Iacob de la Neamț (Hozevitul)  
7 august: Sfînta Cuvioasă Teodora de la Sihla  
11 august: Sfîntul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului  
16 august: Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfîntul Ierarh Iosif de la Văratec  
21 august: Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust  
23 august: Sfîntul Mucenic Lup 
30 august: Sfinții Ierarhi Varlaam, Mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Rîșca și Secu, Episcopul Romanului 
1 septembrie: Sfîntul Cuvios Dionisie Exiguul 
7 septembrie: Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pîngărați 
9 septembrie: Sfinții Cuvioși Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău 
13 septembrie: Sfîntul Cuvios Ioan de la Prislop 
15 septembrie: Sfîntul Mare Mucenic Nichita (Niceta) și Sfîntul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș 
22 septembrie: Sfîntul Sfințit Mucenic Teodosie de la Brazi

sâmbătă, septembrie 24, 2016

CURS ELEMENTAR DE RELIGIE CREȘTINĂ (XXI)

SUMARUL BLOGULUI 
  


TEOLOGIA MISTICĂ  
ȘI DOGMATICĂ (5)
   
4. Dumnezeu – Creatorul 
și Proniatorul lumii 

Expunînd pînă aici cele privitoare la Dumnezeu în Sine, am văzut, între altele, că El este Iubire (I Ioan 4, 8) – împărtășită în relațiile interpersonale ale Sfintei Treimi. Din caracterul comunitar al iubirii – care nu se mulțumește să rămînă doar înăuntru, ci se vrea revărsată în afară, ca dintr-un preaplin dumnezeiesc – decurge, din perspectivă creștină, și cauza cea mai adîncă a Creației divine; Creația este „prima manifestare exterioară a Iubirii Divine... și premisa tuturor celorlalte acțiuni ale Divinității” (Teologia dogmatică și simbolică, ed. cit., vol. 1, p. 458). 
Cauza sau motivul Creației rezidă, așadar, în Dumnezeu, în preaplinul Bunătății și Iubirii Sale. Dumnezeu, „ca Unul Ce este bun și preabun, cu toate că este în Sine desăvîrșit și slăvit, totuși a făcut dintru neființă lumea, pentru ca și alte ființe să se împărtășească din bunătatea Sa” (Mărturisirea ortodoxă, 1, VIII; ed. cit. – p. 28). De aici se vădește și țelul sau scopul Creației: fericirea făpturilor întru Dumnezeu. 
Dogma ne învață că Dumnezeu a creat lumea în deplină libertate; fiind desăvîrșirea însăși, El n-ar fi putut fi constrîns la creație de vreo forță obscură, internă sau externă. El a făcut lumea pentru că a vrut s-o facă, dar putea la fel de bine să nu o facă, de nu ar fi voit-o, fără a-Și fi pierdut prin aceasta nimic din măreția și desăvîrșirea Sa. După cum observă Sfîntul Ioan Damaschin, Dumnezeu „poate să facă pe toate cîte le voiește, dar nu voiește să facă pe toate cîte le poate; căci poate să și piardă lumea, dar nu vrea” (Dogmatica, ed. a treia, Editura Scripta, București, 1993, p. 43; toate trimiterile de aici înainte vor fi la această nouă ediție). Prin aceste afirmații dogmatice, creștinismul se opune păgînilor și ereticilor care au putut afirma că Dumnezeu ar fi avut nevoie de creație spre „a Se împlini pe Sine”, ori că El „ar fi fost constrîns la creație” de alte forțe exterioare, obscure și incontrolabile. Aceasta ar fi însemnat că Dumnezeu nu-i nici liber, nici desăvîrșit, ceea ce, din punct de vedere creștin, reprezintă o absurditate și o blasfemie. 
Tot Sfîntul Ioan Damaschin zice: „Pentru că bunul și preabunul Dumnezeu nu S-a mulțumit cu contemplarea Lui proprie, ci, prin mulțimea bunătății Sale, a binevoit să facă ceva care să primească binefacerile Sale și să se împărtășească din bunătatea Sa, El a creat universul, aducînd de la neexistență la existență atît pe cele nevăzute, cît și pe cele văzute, precum și pe om, care este alcătuit și din elemente văzute, și din elemente nevăzute. În timp ce gîndește, creează; iar gîndul se face lucru, realizîndu-se prin Cuvînt și desăvîrșindu-se prin Duh” (ibidem, p. 46; subl. n.). 
Lumea s-a făcut prin laolaltă-lucrarea Sfintei Treimi. „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”, stă scris în Cartea Facerii (1, 26). Iar Evanghelia ne încredințează că Fiul a participat la Creație în întregimea ei: „Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). În privința Duhului, avem mărturia lui Iov: „Duhul lui Dumnezeu m-a zidit” (Iov 33, 4). Duhul lui Dumnezeu este și Cel despre Care stă scris că „Se purta pe deasupra apelor” primordiale (Facerea 1, 2).  
Sfîntul Vasile cel Mare spune că Persoanele Sfintei Treimi sînt cauze ale Creației în următoarele trei moduri (Despre Duhul Sfînt, XVI, 38):  
A) Tatăl este cauza inițiatoare (căci prin inițiativa voinței Sale se creează totul); 
B) Fiul este cauza eficientă (căci prin El vine la existență tot ce este creat; Fiul este Logos-ul, Cuvîntul prin Care toate s-au făcut, cum mărturisește și Sfîntul Ioan Teologul și Evanghelistul); 
C) Sfîntul Duh este cauza sfințitoare (căci prin El lumea creată, înduhovnicindu-se, ajunge la desăvîrșirea spre care este chemată). 
Crezul începe cu aceste cuvinte: „Cred într-Unul Dumnezeu Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pămîntului, al tuturor celor văzute și nevăzute”. Rezultă că Tatăl este principiul dumnezeiesc al Creației, tot așa cum am văzut că este și principiu sau „rădăcină” a întreitei dumnezeiri. 
După concepția creștină, lumea nu a fost făcută dintr-o materie preexistentă, veșnică precum Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate fi redus la statutul de simplu „Arhitect al Universului”, cum au considerat unii filosofi păgînii, masonii sau anumiți eretici dualiști. Lumea nici nu „emană” din Dumnezeu, cum afirmă emanaționiștii (de pildă, hindușii), identificînd Creația cu Creatorul și căzînd inevitabil în panteism. Lumea n-a fost nici făcută de Dumnezeu „în colaborare” cu vreo altă forță veșnică sau creată (cum credeau în genere maniheiștii). Dumnezeu a făcut lumea singur și în deplină libertate, nu din ceva anume, ci ex nihilo, „din nimic”, de unde și ideea că numai Dumnezeu este adevărat Creator, în vreme ce oamenii, care au și ei pretenția și mîndria de a crea, sînt doar simpli „meșteșugari” sau „făuritori” din ceva. „Omul și Dumnezeu nu lucrează la fel – observă Sfîntul Ioan Damaschin. Omul nu aduce nimic de la neexistență la existență, ci ceea ce face execută din materia pe care o are mai dinainte” (Dogmatica, ed. cit., pp. 25-26). Dumnezeu a adus lumea de la neexistență la existență prin Cuvîntul Său (cum arată repetat textul biblic: „Și a zis Dumnezeu... și a fost așa”), conform unui plan veșnic existent în Dumnezeu și actualizat în timp. „Totalitatea ideilor după care a creat Dumnezeu lumea a fost numită de teologii ruși Sofia [de la gr. sophía] sau Înțelepciunea lui Dumnezeu. Aceasta a fost numită Sofia necreată, spre deosebire de lumea noastră, care, fiind copia acelei Sofii ideale, a fost numită Sofia creată. Sofia creată, adică lumea noastră, reflectă planul divin, adică Sofia necreată, atîta vreme cît nu s-a sălășluit păcatul în ea. Însă îndată ce a intrat păcatul în lume, ea și-a pierdut caracterul sofianic, pe care-l va recăpăta numai după ce se va elibera de păcat” (Teologia dogmatică și simbolică, ed. cit., vol. 1, p. 464). A se vedea și D. Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, ed. cit., vol. 1, p. 336: „Lumea e creată din nimic de Dumnezeu. Rațiunile ei plasticizate sînt create din nimic, dar au ca model și ca susținătoare rațiunile eterne ale Logosului” (părintele Stăniloae ocolește terminologia rusească, dar exprimă aceeași idee; consecințele acestei forme moderne de „platonism” teologic au fost îndelung discutate, mai ales în legătură cu cazul controversat al teologului Serghei Bulgakov; mai menționăm că această teorie sofianică a fost preluată și adaptată filosofic și de către Lucian Blaga, mai ales în Trilogia culturii). 
Știm cît de des este evocată, de cele mai multe ori cu dezaprobare, ideea centrală a Teodiceei filosofului german Leibniz, anume că lumea noastră este „cea mai bună dintre lumile posibile”. Creștinismul este de acord cu această afirmație numai întrucît ea se referă la starea originară a lumii (cea de dinainte de păcat), precum și la putința de desăvîrșire pe care Dumnezeu a pus-o în făptura Sa. Biblia ne-o confirmă: „Și a privit Dumnezeu toate cîte făcuse și iată erau foarte bune” (Facerea 1, 31). Și în altă parte: „... orice făptură a lui Dumezeu este bună...” (I Timotei 4, 4).  
Conform revelației biblice, Dumnezeu a făcut lumea „în șase zile”, Creația culminînd cu facerea omului. Iar „în ziua a șaptea”, sfîrșindu-Și lucrarea, S-a odihnit (a se vedea Facerea 2, 2). Această „a șaptea zi” se acoperă, după interpretările tradiționale, cu întreaga Istorie a omului. Iar „Ziua a Opta” va fi eonul Parusiei, al Slavei finale, al Împărăției lui Dumnezeu celei de dincolo de vremuri. Dar în această „zi a șaptea” (în înțeles cosmic), ziua așa-zisei „odihne” a lui Dumnezeu, lumea nu se află părăsită de Creatorul ei, ci Acesta, fără a mai crea specii ființiale noi, poartă de grijă celor create deja, ca nu cumva existența să se întoarcă la neexistență sau lumea creată să se rătăcească global de la scopul ei. Dumnezeu Și-a isprăvit Creația, dar nu și activitatea. El „lucrează” pînă acum (Ioan 5, 17), întreținînd lumea în ființă prin Providența sau Pronia Lui (gr. pronia și lat. providentia înseamnă „purtare de grijă”, „prevedere”), călăuzind-o neîncetat spre destinul ei trans-istoric, spre împlinirea „în duh și în adevăr”. Creștinismul se opune radical concepțiilor filosofico-religioase de tip deist, după care divinitatea, o dată încheiat actul Creației, s-ar fi retras în sine, fără a se mai interesa de propria-i operă, ci lăsînd-o pe seama „legilor” sădite în ea, ce ar urma s-o guverneze singure, în chip imanent, pentru totdeauna. Concepția aceasta, de origine primitivă (M. Eliade se referă adesea la credințele arhaice despre o zeitate „leneșă”, dezactivată – deus otiosus), a fost totuși profesată și de unii filosofi mai vechi sau mai noi (de la Epicur pînă la Voltaire), prea deștepți ca să fie atei radicali și prea mîndri ca să accepte rigorile unei credințe asumate. Însă deismul, perpetuat mai ales prin doctrinele gnostice și masonice, nu-i decît o cale mai ocolită spre ateism. 
Sfîntul Ioan Damaschin spune în Dogmatica sa (ed. cit., p. 90): „Singur Dumnezeu este prin fire bun și înțelept. Așadar, bun fiind, poartă de grijă, căci cel ce nu poartă de grijă nu este bun. Căci și oamenii și făpturile neraționale în chip firesc poartă de grijă odraslelor lor, iar cel ce nu poartă de grijă este hulit. Or, Dumnezeu, înțelept fiind, poartă de grijă tuturor existențelor în chipul cel mai înalt”. 
Teologia dogmatică ortodoxă deosebește trei aspecte ale acestei „purtări de grijă”: 
1) Conservarea făpturii, „acea lucrare în virtutea căreia Dumnezeu menține lumea și fiecare făptură în forma lor originară” și în care „se folosește atît de puterile fizice și spirituale din lume, cît și de legile acesteia” (Teologia dogmatică și simbolică, ed. cit., vol. 1, pp. 471-472). Sfîntul Ioan Gură de Aur ne învață: „Conservarea lumii nu este o faptă inferioară creației ei, ci, dacă ni se îngăduie să spunem ceva minunat, este chiar superioară aceleia; înseamnă mult a produce ceva din nimic; dar a conserva lucrurile care tind spre inexistență și a le ține laolaltă, deși ele tind să se împrăștie, aceasta este o faptă mare de tot și un semn de multă putere” (Omilia II la Evrei, I, 3). 
2) Conlucrarea cu făptura, „acțiune prin care Dumnezeu împărtășește creaturilor ajutorul Său, ca ele să-și poată atinge scopul” (Teologia dogmatică și simbolică, loc. cit.). Această con-lucrare nu se face doar cu omul, ci și cu ființele necuvîntătoare (prin mijlocirea instinctelor cu care acestea sînt înzestrate tot prin rînduială divină). Apostolul zice: „Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează întru voi, și ca să voiți, și ca să săvîrșiți, după a Lui bunăvoință” (Filipeni 2, 13). În cazul omului, firește, această con-lucrare nu se face peste voia liberă a acestuia; omul e liber să răspundă sau nu chemării de sus. 
3) Cîrmuirea sau călăuzirea făpturilor – toate la un loc și fiecare în parte – spre țelul final al Creației, spre „lumina cea neînserată a Zilei a Opta”, spre starea „nestricăcioasă” a lumii mîntuite și transfigurate prin Duhul Sfînt. De aceea este numit Dumnezeu „Domn [= Cîrmuitor] al cerului și al pămîntului” (Matei 25, 11). Sfîntul Efrem Sirul zice undeva: „Văd creaturile și trag concluzie despre Creatorul lor. Văd lumea și cunosc Providența. Văd cum se scufundă corabia, dacă-i lipsește cîrmaciul, și cunosc că lucrurile omenești rămîn zadarnice, dacă nu sînt îndreptate prin Domnul”. 
Acestea sînt rațiunile pentru care în Crez Dumnezeu este numit în primul rînd Atotțiitorul; toate sînt de la Dumnezeu, există prin Dumnezeu și se împlinesc în Dumnezeu. Trebuie făcută însă precizarea (asupra căreia vom reveni) că Pronia sau Providența divină este lipsită în creștinism de orice urmă de fatalism sau predestinare mecanică, luînd forma „unui dialog continuu, a unei sinergii [conlucrări] libere” (Ion Bria, op. cit., p. 310) între Dumnezeu și om. Dumnezeu ne poartă de grijă, dar nu ne silește voia; El pre-vede, dar nu pre-determină (Sf. Ioan Damaschin). 
Adevăratul creștin zice cu psalmistul: „Deschizînd Tu mîna Ta, toate se vor umple de bunătăți. Dar întorcîndu-Ți Tu fața Ta, toate se vor tulbura. Lua-vei duhul lor și se vor sfîrși și în țărînă se vor întoarce. Trimite-vei Duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pămîntului” (Psalmul 103, 29-31). (Va urma) 
  
Răzvan CODRESCU
   
Mai puteți citi pe acest blog: 

vineri, septembrie 23, 2016

ANR ÎȘI FACE CURAJ

SUMARUL BLOGULUI 
  

Este vorba, desigur, de ANR ca formațiune politică (Alianța Noastră România, chiar dacă România – R – lipsește din sigla realizată de maestrul Sorin Dumitrescu), ci nu cel puțin pînă la proba contrară de ANR ca Asociație a Nevăzătorilor din România... 
Preiau acest material al prietenului Claudiu Târziu de pe Platforma ROST, cu cîteva rezerve pe care nu pot să nu le formulez. Lăsînd la o parte faptul că avem de-a face cu opinia a doar jumătate din electoratul potențial al Capitalei, este știut că cel care comandă și plătește un sondaj iese întotdeauna mai bine decît stă în realitate, iar percepția bucureștenilor asupra d-lui Marian Munteanu (fără de care ANR n-ar însemna nimic) nu poate fi în nici un caz „extrapolată” asupra întregii țări (M. M. este bucureștean, a fost candidat meteoric la primăria Bucureștiului și bucureștenii sînt direct legați, mai mult sau mai puțin nostalgic, de Piața Universității, care rămîne, orice s-ar spune, principala „carte de vizită” a controversatului personaj). Cît privește acea marjă de eroare de +-3%, ea nu stînjenește prea mult PSD (care, din lipsă de adversari redutabili, se pare că ar cîștiga alegerile și dacă nu și-ar dori), dar contează pentru toți ceilalți... Rămîne de sperat că toamna va fi un bun sfetnic, astfel încît raportul dintre „vechi” și „nou” să se mai echilibreze între timp (nu neapărat spre binele ANR, cît spre binele general al țării, care se zbate într-o confuzie și într-o dezabuzare mai mari decît oricînd în ultimii 20 de ani). Vorba autorului: „potențial” ar fi, „istețime” și „densitate” mai trebuie... (R. C.)



Un sondaj de opinie
din care se poate învăța cîte ceva
 
Cel mai recent sondaj de opinie arată că o schimbare politică semnificativă este improbabilă prin alegerile parlamentare de peste trei luni. PSD este dat drept cîștigător al scrutinului, iar liderii politici cei mai stimați de către respondenți provin din noua USL, adică PSD plus ALDE. Partidele oponente acestei USL, începînd cu „marele” PNL, au cote mici, care nici adunate, prin vreo minune, nu ar da majoritatea parlamentară. Iar liderii noilor formațiuni politice mai răsărite sînt necunoscuți de electorat. 
Dacă ar fi alegeri duminica asta, 48,5% dintre bucureșteni ar vota cu PSD, 14.8% cu PNL, 13,1% cu Uniunea Salvați România (USR), 7,8% – PMP, 7,3% – ALDE, 4,7%  – Alianța Noastră România (ANR) și 1,4% – Partidul România Unită (PRU). În condițiile în care 52,2% nu vor merge la vot! Ceea ce ne arată că zestrea electorală a rămas aceeași, dar e puțin altfel împărțită. Liberalii au pierdut după unificarea cu PDL, iar de la ambele partide au migrat votanți către PMP, ALDE și USR. 
ANR și PRU se luptă pentru culoarul naționalist, ocupat abuziv pînă acum cîțiva ani de PRM. 
Însă, din păcate, nimeni nu a reușit pînă acum să atragă voturile nehotărîților sau ale absenteiștilor. Scoaterea acestora la urne ar întoarce spectaculos scorurile.  
Deși cercetarea sociologică a fost făcută numai pe București, rezultatele pot fi extrapolate la nivelul țării, dacă ținem cont și de alți factori, cum ar fi, bunăoară, de cine are puterea în majoritatea județelor sau de gradul de dezvoltare teritorială a unor partide din opoziție. 
Sondajul a fost realizat de Biroul de Cercetări Sociale, în perioada 2-14 Septembrie a. c., sub coordonarea președintelui său, conf. dr. Bruno Ștefan, la comanda partidului Alianța Noastră România (ANR). Cercetarea s-a făcut pe un eșantion reprezentativ de 1.029 de persoane, dintre care 55% femei; 38% au studii superioare, iar 43% studii medii. Cei mai mulți sînt oameni activi, doar 27% fiind pensionari. Sondajul are o marjă de eroare de +-3%. 

Teme generale 

Evenimentele din ultimul an nu au crescut numărul euroscepticilor de la noi. 73,9% dintre bucureșteni vor ca România să rămână în Uniunea Europeană, doar 11,8% sînt pentru o eventuală ieșire. În schimb, ordinele de la Bruxelles nu sînt acceptate fără murmur: 66% sînt contra primirii de refugiați și numai 18,5% pentru; restul nu știu cum e mai bine.  
O notă specială merită faptul că majoritatea covîrșitoare a respondenților s-au pronunțat pentru susținerea unor măsuri propuse de Alianța Noastră România ca interzicerea migrațiilor străine în România, apărarea drepturilor românilor din Republica Moldova, Ungaria și țările balcanice, sprijinirea capitalului autohton, oprirea vînzării pămînturilor către străini și recuperarea proprietăților privatizate sau retrocedate fraudulos. 


Vechii politicieni sînt preferați noilor veniți
  
În ciuda scandalurilor în care au fost implicați, cîțiva politicieni din PSD și ALDE ocupă primele locuri într-un top al încrederii. Astfel, au o părere bună despre Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, 60% dintre bucureșteni, despre Victor Ponta – 41%  și despre Călin Popescu Tăriceanu – 38%. O părere bazată probabil mai mult pe notorietate și afinitate ideologică decît pe fapte. 
Dintre liderii partidelor noi cel mai bine se clasează Nicușor Dan, președintele USR, cu 31,7%, urmat de Marian Munteanu, liderul ANR, cu 24,1%, și Bogdan Diaconu, șeful PRU – 11%. Atenție, este vorba despre procentaje ale celor care au o părere bună față de cei enumerați, nu despre o intenție de vot! Cei trei suferă însă din faptul că cei mai mulți bucureșteni fie nu-i cunosc, fie nu au putut să-și formeze o opinie pe baza mesajelor lor. 
Interesant este nivelul de încredere de care se bucură fiecare în rîndul votanților partidelor concurente. Așa, de pildă, 38% dintre cei care vor vota în alegerile parlamentare cu PNL au o părere bună despre Marian Munteanu, ca și 27% dintre alegătorii PSD, 32% dintre cei ai ALDE, 15% dintre cei ai PMP și cei ai USR și, cumva previzibil, 85% din cei ai PRU. 
Pentru comparație, competitorul lui Munteanu pe bazinul electoral naționalist, Bogdan Diaconu, este bine văzut numai de 9% dintre liberali și de 13% dintre pesediști. Iar Nicușor Dan este cotat cu o părere favorabilă de peste 30% dintre votanții tuturor partidelor, cu excepția alegătorilor ALDE. 


Handicapurile ANR
  
Cum sondajul a fost comandat de ANR, acesteia i-a fost dedicată o secțiune specială din chestionar. Concluzia principală: Alianța Noastră România are de recuperat enorm la capitolul imagine. E firesc ca aproape 80% dintre bucureșteni să nu știe despre existența unui partid născut abia de două luni, dar timpul rămas pînă la alegeri este scurt și nu permite o creștere organică a notorietății. Și să nu uităm că electoratul bucureștean este îndeobște mai bine informat și mai implicat politic. 
Alte informații utile, care reies din cercetare: doar 5,9% dintre repondenți ar vota cu ANR pentru că aceasta e condusă de Marian Munteanu, 65% nu se lasă convinși să-și dea votul numai pe acest criteriu; 11% cred că ANR va intra în Parlament, numai 19,5% sînt convinși că ANR nu va trece pragul electoral, în timp ce 68,8%  nu și-au făcut o părere în această privință. De asemenea, o largă majoritate nu s-a lămurit nici dacă Marian Munteanu este mai degrabă pro-occidental sau mai curînd pro-rus (83%), nici dacă fost colaborator al Securității sau al unor servicii de informații străine (79%), nici dacă a fost sau nu implicat în afaceri cu armament (83%), nici dacă simpatizează cu Mișcarea Legionară (79%). Ceea ce arată că Marian Munteanu trebuie să facă un efort mai mare de comunicare, deși nu s-ar zice că n-a fost prezent la principalele televiziuni în ultimele luni. 
BCS a măsurat și felul în care este perceput liderul ANR de către electorat prin prisma calităților personale. Pe o scară de la 1 la 10, cea mai mare notă obținută de Munteanu este pentru credința în Dumnezeu (7,24). Pentru patriotism, viziune, voință, cinste și carismă a obținut o medie a notelor între 6,2 și 6,76. Cea mai mică notă este pentru echipa de specialiști de care s-a înconjurat (5,48) – ceea ce nu vorbește neapărat despre calitatea acesteia (sînt în Colegiul ANR figuri dintre cele mai distinse), cît despre faptul că nu este îndeajuns de cunoscută de publicul larg. 
Trăgînd linie, principalul adversar al ANR este tocmai una dintre calitățile sale: noutatea. Totuși, handicapul lipsei de notorietate poate fi surmontat printr-o campanie de comunicare isteață și densă. Oricum, scorul de 4,7%, fie el și numai pe București, obținut după două luni de la fondare, arată un potențial important. 
  
Claudiu TÂRZIU

joi, septembrie 22, 2016

SINAXAR ROMÂNESC (45)

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
  


22 septembrie:  
SFÎNTUL SFINȚIT MUCENIC  
TEODOSIE DE LA BRAZI
  
Mitropolit al Moldovei, Sfîntul Sfințit Mucenic Teodosie de la Brazi a sfîrșit martirizat de tătari la Schitul Brazi, în toamna anului 1694, fiind canonizat de Sfîn­tul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 2003. Sfintele sale moaşte (aflate mai întîi în 1842, cînd le-a văzut și Sfîntul Antonie de la Calapodești, apoi în 2000 – ceea ce a grăbit și canonizarea sa) sălășluiesc în Mănăstirea Brazi, din coasta oraşului Panciu (vatră monahală refăcută după 1989, căci vechiul Schit Brazi fusese desființat de comuniști la sfîrșitul anilor 50 ai secolului trecut). (R. C.)

Racla cu moaștele Sfîntului Teodosie de la Brazi

Mai puteți citi pe acest blog:  
  
10 ianuarie: Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești    
13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic   
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului     
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea  
7 martie: Sfîntul Sfinți Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului   
26 martie: Sfîntul Mucenic Montanus preotul și soția sa Maxima   
6 aprilie: Sfîntul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium   
11 aprilie: Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica   
12 aprilie: Sfîntul Mucenic Sava de la Buzău (Gotul)     
14 aprilie: Sfîntul Ierarh Pahomie de la Gledin     
20 aprilie: Sfîntul Teotim, Episcopul Tomisului    
24 aprilie: Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei; Sfîntul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin   
25 aprilie: Sfîntul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului     
26 aprilie: Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie, din Dobrogea    
28 aprilie: Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas, din Ozovia    
2 mai: Sfîntul Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului    
3 mai: Sfîntul Cuvios Irodion de la Lainici    
12 mai: Sfîntul Mucenic Ioan Valahul   
27 mai: Sfîntul Mucenic Iuliu Veteranul   
2 iunie: Sfîntul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava   
4 iunie: Sfinții Mucenici de la Niculițel: Zotic, Atal, Camasie și Filip   
8 iunie: Sfinții Martiri Nicandru și Marcian   
15 iunie: Sfîntul Mucenic Isihie   
22 iunie: Sfîntul Ierarh Grigorie Dascălul   
24 iunie: Sfîntul Niceta de Remesiana   
30 iunie: Sfîntul Ierarh Ghelasie de la Rîmeț   
1 iulie: Sfîntul Ierarh Leontie de la Rădăuți   
2 iulie: Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfînt   
8 iulie: Sfinții Mucenici Epictet și Astion   
18 iulie: Sfîntul Mucenic Emilian de la Durostor   
21 iulie: Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche  
26 iulie: Sfîntul Cuvios Ioanichie cel Nou  
5 august: Sfîntul Cuvios Iacob de la Neamț (Hozevitul)  
7 august: Sfînta Cuvioasă Teodora de la Sihla  
11 august: Sfîntul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului  
16 august: Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfîntul Ierarh Iosif de la Văratec  
21 august: Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust  
23 august: Sfîntul Mucenic Lup 
30 august: Sfinții Ierarhi Varlaam, Mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Rîșca și Secu, Episcopul Romanului 
1 septembrie: Sfîntul Cuvios Dionisie Exiguul 
7 septembrie: Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pîngărați 
9 septembrie: Sfinții Cuvioși Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău 
13 septembrie: Sfîntul Cuvios Ioan de la Prislop 
15 septembrie: Sfîntul Mare Mucenic Nichita (Niceta) și Sfîntul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș