ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CLV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

  

2009 

[DEZBATERE A.Z.E.C.:

PAȘAPOARTELE BIOMETRICE

ÎNTRE LEGISLAȚIE

ȘI SEMNELE VREMII]

O DEZBATERE CARE SPUNE APROAPE TOTUL
DESPRE LUMEA ROMÂNEASCĂ DE AZI

Pe 22 ianuarie a avut loc, la Sala Radio din Bucureşti, dezbaterea A.Z.E.C. [1] despre paşapoartele biometrice. Mi-a lăsat un gust amar, din pricina felului în care s-au purtat discuţiile. Că nu avem o cultură a dialogului ştiam, dar nu mă aşteptam la absenţa unei minime politeţi şi la o agresivitate nedisimulată din partea unor creştini.

Întrunirea aceasta spune multe, aproape totul, despre lumea românească de azi. În faţa unor evenimente care ar reclama unitate, alegem dezbinarea. Prea puţini avem nedumeriri, majoritatea covîrşitoare are doar certitudini, pe care şi le susţine înverşunată. Foarte puţini sînt interesaţi să audă un punct de vedere contrar a ceea ce ei “ştiu” deja, şi încă mai puţini sînt sensibili la argumente. Logica e un lux pe care nu ni-l permitem. Orgoliul este adevăratul stăpîn al celor mai mulţi dintre noi, oricît de mici am fi pe scara socială. E un duh al slavei deşarte care trăzneste a pucioasă. Oazele de normalitate sînt rare şi aproape că nu se mai văd pe tărîmul nesfîrşit de piatră.

Vrem să schimbăm multe şi pe mulţi, adică tot ce ţine de exterior, dar înlăuntrul nostru nu mai apucăm să ne uităm şi să schimbăm nimic. E o lipsă de iubire care îngheaţă, usucă, macină. Nici multă credinţă nu e. Dar “credinţa” fără iubire ar fi şi mai primejdioasă...

Nu sînt defetist, vă asigur, ci doar realist. Mereu am sperat că putem depăşi anumite neîmpliniri şi asperităţi din relaţiile personale, ca să lucrăm împreună măcar în numele şi spre slava lui Hristos. Dar oamenii îşi rîd de astfel de speranţe. Aşa că mă rog să-mi întărească Dumnezeu nădejdea. 

Claudiu TÂRZIU

O DEZBATERE EŞUATĂ

Cred că prietenul Claudiu Târziu a surprins destul de bine, în cîteva fraze lucide şi amare, sentimentul de mîhnire pe care ni l-a lăsat multora dintre cei de faţă, la recenta dezbatere despre cipurile biometrice desfăşurată la Bucureşti, sub egida A.Z.E.C., lipsa aproape totală de etică a dialogului, îmblînzită într-o oarecare măsură doar de mărturisitoarea intervenţie telefonică a părintelui Iustin Pârvu. A putut fi auzit astfel – de cei care mai au urechi să audă – adevăratul părinte Iustin, nu cel contrafăcut de retorica belicoasă a unor ucenici care nici nu-l merită, nici nu-l onorează. Reprezentanţii oficiali ai Ministerului de Interne, deşi cam derutaţi de context, au dat dovadă de destulă răbdare, chiar în mai mare măsură decît reprezentanţii oficiali ai Patriarhiei Române (dacă părintele profesor Constantin Coman a rezistat pînă spre sfîrşit ostilităţii apriorice cu care a fost întîmpinat de o parte a asistenţei, părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, întrerupt în mai multe rînduri, a ales să părăsească sala). Dintre invitaţi, prestaţia cea mai slabă mi s-a părut cea a monahului Filotheu Bălan (oţărît şi confuz, inflexibil pe poziţia sa, dar oarecum depăşit de situaţie), iar cea mai consistentă cea a sociologului Dan Dungaciu (pe care, din păcate, prea puţini au mai avut răbdarea şi disponibilitatea să-l asculte cu atenţia cuvenită).

În aceste condiţii, nu-i de mirare că dezbaterea n-a reuşit să aducă limpezirile scontate şi a făcut o impresie mai degrabă deplorabilă, mai ales celor mai puţin familiarizaţi cu problematica şi curentele interne ale lumii ortodoxe [2]. De altfel, modul în care dezbaterea a fost mediatizată de presa laică (ProTV, Adevărul etc.) a aruncat totul în derizoriu, cum s-a întîmplat mai demult şi în cazul Tanacu. Ortodoxia a reuşit din nou să lase impresia unei elementarităţi superstiţioase şi vociferante, cele cîteva discursuri mai miezoase (părintele Coman, sociologul Dungaciu, părintele Şişmanian) fiind pînă la urmă înecate în atmosfera aproape toxică, punctată penibil de istericalele maicii Ecaterina Fermo [3] şi ale unui „grup de presiune” care a venit şi a plecat cu ideea fixă (şi pînă la urmă absurdă) că organizatorii şi-ar fi propus să-l denigreze pe părintele Iustin Pârvu sau să şubrezească bazele Ortodoxiei!

Că, arătînd deplină consideraţie faţă de părintele Iustin şi prevalîndu-se de aceeaşi poziţie faţă de cipurile biometrice ca şi monahul Filotheu, se poate discuta şi altfel, în termeni de actualitate, cu date şi argumente sistematizate, ba chiar cu o bibliografie internaţională la zi (căci problema şi-au mai pus-o şi alţii, din cele mai diverse perspective), o arată studiul-raport alcătuit, la solicitarea Mitropolitului Teofan (în sfîrşit, un ierarh al B.O.R. care a înţeles că, înainte de a te pronunţa, e bine să încerci să te informezi!), de părintele profesor Mihai Valică şi care poate fi citit şi în numărul de faţă [4]. Cu părintele Valică poţi fi sau nu de acord, dar nu-i poţi contesta coherenţa şi seriozitatea. Provocarea rămîne, indiferent de proporţiile pe care i le dau unii sau alţii, părîndu-mi-se la fel de neavenit şi să faci abstracţie de ea, şi s-o prefaci în psihoză naţională. Cum a observat şi părintele Arsenie Papacioc, pe care-l preţuiesc la fel de mult ca pe părintele Iustin, o retorică abuzivă şi o panică prematură reprezintă cel puţin o eroare “tactică”. Înţeleg îngrijorarea părintească şi îndemnul la trezvie ale părintelui Iustin, dar nu pot să accept modul în care unii au căutat şi caută să se folosească de prilej pentru a preface totul într-un fel de febră anarhistă, cu care au reuşit mai degrabă să compromită decît să slujească o cauză cu care pretind să se identifice. Cît despre speculaţiile privitoare la caterisirea părintelui Iustin, nu văd nici un temei canonic sau dogmatic în virtutea căruia vreun for bisericesc să se atingă fie şi de vreun fir de păr din capul acestuia. Iar dacă ar face-o, aş protesta cu toate puterile mele. Şi mai degrabă “m-aş arunca în săbii” pentru părintele Iustin decît pentru un paşaport cipuit. Nu pot accepta ca părintele Iustin – un sfînt în viaţă – să fie nici victima, nici paravanul nimănui, fie că acel cineva s-ar afla în Dealul Patriarhiei, la umbra Ceahlăului sau în spaţiul virtual al “minciunii fără frontiere”.

Iniţiatorului şi moderatorului acestei tentative de dezbatere, preşedintele A.Z.E.C. Răzvan Bucuroiu, i s-a reproşat mai cu seamă că şi-ar fi ales tendenţios invitaţii. Ţin să precizez că suspiciunea respectivă nu are absolut nici un temei. Trebuiau să fie de faţă Mănăstirea Petru-Vodă (care declanşase reacţia publică), Patriarhia Română (care, ca de obicei, replicase pripit şi superficial, dar care, pînă la urmă, rămîne, împreună cu Sfîntul Sinod, suprema instanţă bisericească) şi Ministerul de Interne (care gestionează oficial problema noilor paşapoarte). Adresîndu-se acestor trei foruri, d-l Bucuroiu nu putea să le impună ce reprezentanţi să-şi trimită, ci fiecare i-a trimis pe cei pe care i-a considerat potriviţi. Singurul invitat contactat efectiv de d-l Bucuroiu a fost d-l Dan Dungaciu, pentru că se impunea într-adevăr un unghi de vedere sociologic. D-l Dungaciu, recunoscut pentru competenţa şi onestitea sa profesională, nu cred că ar putea fi receptat ca „duşman” de nici una dintre „taberele” implicate, de toate fiind apropiat (şi apreciat) de-a lungul vremii. Şi atunci unde mai rămîne loc pentru pretinsa tendenţiozitate subversivă a d-lui Bucuroiu în „selecţia” cu pricina?

Înţeleg, în acest context, amărăciunea d-lui Bucuroiu şi hotărîrea sa, adusă la cunoştinţă chiar în finalul dezbaterii, de a demisiona din funcţia de preşedinte al A.Z.E.C. [5], căci nu e prima oară cînd este bănuit fără temei de intenţii impure, pe de o parte, iar, pe de altă parte, s-a dovedit o dată în plus că A.Z.E.C. nu reuşeşte, dintr-un motiv sau altul, să se ridice la bunele intenţii ale celor care au fondat-o şi care s-au săturat, pe bună dreptate, să tot fie „ţapii ispăşitori” ai disensiunilor curente dintr-o lume românească incapabilă – şi chiar nedoritoare – de a-şi îmblînzi năravurile şi de a coagula într-un sens sau altul.

Eu unul rămîn, totuşi, cu impresia că lumea ortodoxă este mai de acord decît pare în privinţa propriu-zisă a “cipuirii” (chiar dacă nu există o unitate de vederi, unii accentuînd în diferite grade partea “civilă”, iar alţii accentuînd în diferite grade partea “mistică”); tensiunile traduc mai degrabă anumite antipatii între persoane şi grupuri, peste care poate că Dumnezeu ne va lumina să trecem, dîndu-ne... “mintea românului cea de pe urmă”. 

Scriind aceste rînduri, mi-am adus aminte, cu regret, că la alcătuirea recentului meu volum de sonete (Rug aprins) [6] am lăsat pe dinafară „falsul sonet” pe care-l reproduc mai jos – şi pe care l-aş fi putut scrie foarte bine sub impresia pe care mi-a lăsat-o această dezbatere eşuată şi atît de trist relevantă pentru chipul de azi al pretinsei noastre creştinătăţi...

Credinţa nu se pierde prin vrăjmaşi,

ci-n lupte mai degrabă se-ntăreşte,
dar o smintesc cei care cred orbeşte
şi se prefac în cîinii ei trufaşi.

Credinţa noastră-i sfîntă nebunie,
e taină grea de pîine şi de vin,
dar n-are dinţi, nici gheare, nici venin,
nu muşcă, nu împroaşcă, nu sfîşíe.

Credinţa creşte dreaptă din iubire
şi nu e ţel, ci stîlp de foc pe cale,
spre cel ce şi la ceas de răstignire
se roagă din prisosul milei sale
să fie-n cer iertaţi şi-aceia care
piroane-i bat în mîini şi în picioare. 

Răzvan CODRESCU

[1] Asociația Ziariștilor și Editorilor Creștini. [Nota Blog] 
[2] Pentru punctul meu de vedere cu privire la tema dezbaterii, a se vedea, chiar pe acest blog, postarea intitulată: „«Războiul biocipurilor»:două răspunsuri” (17 martie 2009). [Nota Blog] 
[3] Fosta actriță Monica Fermo (evreică trecută la Ortodoxie și călugărită). [Nota Blog]
[4] Pr. Prof. Dr. Mihai Valică, „România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice?”, în Puncte cardinale, anul XIX, nr. 1-2/217-218, ianuarie-februarie 20009, pp. 5-7. Textul e postat și aici. [Nota Blog] 
[5] Ceea ce pînă la urmă nu s-a întîmplat. [Nota Blog] 
[6] Răzvan Codrescu, Rug aprins. O sută de sonete și false sonete, Editura Christiana, București, 2008. [Nota Blog]

* Claudiu Târziu, „O dezbatere care spune aproape totul despre lumea românească de azi”; Răzvan Codrescu, „O dezbatere eșuată”, în Puncte cardinale, anul XIX, nr. 1-2/217-218, ianuarie-februarie 2009, p. 8 (rubrica „Puncte de vedere”).

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLII) – "Adevăr, Biserică, ecumenism" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIII) – "De la un tînăr cititor al Punctelor cardinale" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIV) – "Poezia carcerală (2): Radu Gyr" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLV) – "Paul Goma – lupul singuratic" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVI) – "Biserica şi Securitatea" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVII) – "Poezia carcerală (3): Nichifor Crainic" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVIII) – "De la ecumenism la apostazie" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIX) – "Taina decadenței" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CL) – "Dezbatere A.Z.E.C.: Cazul Nicolae Corneanu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLI) – "Cele două Românii (XV)" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLII) – "De ce Bram Stoker aici?!" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLIII) – "Despre dreptul de proprietate într-o perspectivă ortodoxă" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLIV) – "Interviu cu regizorul Nicolae Mărgineanu..." (2008)

RUSIA ÎN COLAPS?

SUMARUL BLOGULUI  
INDICE DE NUME 

Am primit și dau mai departe...

DISPERAREA RUSEASCĂ

Iată realitatea – războiul lui Putin este un război al disperării demografice!!! Analizele KGB/FSB au arătat că trebuie preluați rușii care mai trăiesc în Ucraina, Țările Baltice și zona Caucazului, aproape cu arcanul, ca să muncească în locul morților vii ce se tîrăsc prin „grandioasa Rusie”. Asta înainte ca să fie nevoiți a cere ajutor milioanelor de chinezi care bat din picioare la granițele Siberiei... 


Demografia Rusiei e la pămînt, alcoolismul e pandemic, iar speranța de viață la bărbați a scăzut sub 60 de ani din cauza alcoolismului. Economia Rusiei, dependentă de exportul de gaze, este în cădere liberă din pricina sancțiunilor occidentale și a prăbușirii prețului hidrocarburilor. Se strînge lațul, iar Vladimir Putin știe asta. Puseul de agresivitate recent, amenințările cu război atomic și bombardiere sînt o ultimă zvîcnire de agresivitate în mijlocul unei groaznice mahmureli. Un ultim pumn, tremurînd de alcoolism, îndreptat amenințător asupra Occidentului, înainte de prăbușirea definitivă. Asta nu ar trebui să ne liniștească, bineînțeles; înainte să-și dea sufletul, Rusia poate face încă mult rău.
Declinul demografic din Rusia este agravat de declinul continuu al speranței de viață, care e atît de extrem încât e numit de demografii ruși „hiper-mortalitate”. Cauza principală: alcoolismul. Problema nu e nouă. În secolul al XVIII-lea, Petru cel Mare a dat un decret care „condamna soțiile țăranilor la biciuire dacă îndrăznesc să își scoată bărbații din cârciumi”, scrie Stan Fedun în articolul „Cum alcoolul a cucerit Rusia”. Stan Fedun citează un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății care spune că unul din 5 bărbați din Federația Rusă mor din cauza alcoolului, comparativ cu 6,2% la nivel global. În articolul „Primii pași: Alcoolicii Anonimi și alcoolismul în Rusia”, din 2000, citat de The Atlantic, Patricia Critchlow estima că aproximativ 20 de milioane de ruși sînt alcoolici, într-o țară de 144 de milioane de locuitori. „Alcoolicul rus clasic zace pe o bancă ruptă, sau pe scările unei gări, trăgînd din țigară și gîndindu-se de unde va face rost de următoarea dușcă, și dacă și-o va permite”, scrie The Atlantic.
În 1850, alcoolul reprezenta aproape jumătate din încasările bugetare ale Rusiei, iar în anii 1970, o treime. Un studiu citat de The Atlantic spune că între 1955 și 1979 consumul de alcool din Rusia s-a dublat.
În vreme ce rușii se sinucid cu sticla în mînă, milioane de musulmani din fostele republici sovietice vin să le ia locul. Francisco Gate  estimează că pînă în 2015 musulmanii vor fi majoritari în armata rusă și pînă în 2020 o cincime din populația Rusiei va fi musulmană. „Dacă nimic nu se schimbă în 30 de ani, musulmanii vor deveni majoritari în Rusia”.
Pe de altă parte, aproximativ 20% din cetățenii Rusiei sînt musulmani, iar declinul democrafic rus poate deveni „catastrofic”, scrie ziarul pro-Kremlin gazeta.ru. Tatiana Maleva, șefa Institutului de Analiză Socială și Prognoză al Academiei Ruse de Economie și Servicii Publice, spune că „Rusia este în faza de început a unei catastrofe demografice”. Tatiana Maleva adaugă că „independent de criza economică, prețul petrolului și rata de schimb a rublei, piața muncii în Rusia intră într-o fază foarte complicată, una care are consecințe profunde, de durată și care implică un declin pe termen lung a numărului populației active”. Aceasta notează că „nimeni nu a supraviețuit vreodată unei astfel de situații”.
Vladimir Mau, șeful Academiei Ruse de Economie și Servicii Publice, declara în ianuarie 2015, citat tot de gazeta.ru, că „acum iese de pe piața muncii ultima generație dispusă să lucreze în producție”.
Conform unui recensămînt realizat în 2010, citat de publicația rusă Svobodnaia Pressa, în regiunea Smolensk „peste jumătate din sate sînt pe cale de dispariție”. 58% dintre ele au mai puțin de 10 locuitori. Conform aceluiași recensămînt, 36% din totalul satelor rusești au mai puțin de 10 locuitori. În Districtul Federal Central, în vestul Rusiei, 46% din sate au mai puțin de 10 locuitori, iar peste 20.000 de sate există... doar pe hartă. Conform publicației ruse Svobodnaia Pressa, statisticienii ruși estimează că „în locul satului tradițional rus vom avea, în curînd, întregi zone nepopulate”.
Tot în vestul Rusiei, în provincia Pskov, care are o populație de 200.000 de locuitori, peste 12.000 de persoane suferă de afecțiuni cauzate de dependența de alcool și aproape 1800 de persoane mor anual de cancer.
Conform Svobodnaia Pressa, Aleksandr Nsteruk, un oficial din Pskov, declară că „populația moare mai des din cauza alcoolului decît din alte motive”. Anatoli Vișnevsk, directorul Institutului pentru Demografie al Școlii Superioare de Economie atrage la rîndul său atenția că satele rusești se golesc, că în multe dintre ele locuiesc doar bătrâni „care vor muri în curând” și că multe sate există „doar pe hîrtie”. Conform lui Vișnevsk, acest fenomen are „un caracter catastrofal”.
Declinul demografic a fost relativ compensat, recent, de imigranții din Asia Centrală și Caucaz, dar o dată cu prăbușirea rublei și a prețului petrolului, aceștia încep să părăsească Rusia în căutare de lucru în altă parte, iar orașele rusești rămîn fără forța de muncă care să poată asigura utilitățile de bază.

Arh. Dorin I. BOILĂ

(Sibiu)

NUMELE BUNEI VESTIRI

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
 

 

Buna Vestire (Sinai, sec. XII)

Buna Vestire (sau Blagoveştenia, cum se mai numeşte în popor, cu vechiul ter­men slavonesc) e o sărbătoare cu dată fixă (25 martie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni – pînă la Crăciun – cît Maria, Maica Preacurată, L-a purtat în pîntece pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului. 

Fecioara din Nazaret, crescută în Templu pînă la 15 ani şi apoi dată în tutelă dreptului Iosif (căci părinţii ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei... Şi iată, vei lua în pîntece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutre­murîndu-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicînd: “Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvîntul tău!” (Luca 1, 38). Şi Arhanghelul l-a vestit în vis şi pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea şi naş­terea cea minunată: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfînt…” (Matei 1, 20).

Pe 26 martie, imediat după Buna Vestire, e sărbătorit Soborul Sfîntului Arhanghel Gavriil, crainicul lui Dumnezeu. Arhanghelii, cum o arată şi denumirea lor de ori­gine grecească, sînt “îngeri întîistătători”. Echivalînd termenul grecesc, tradiţia româ­nească îi numeşte şi Voievozi. Conform tradiţiei evreieşti, ei sînt în nu­măr de 7, dar în Biblie (cărțile canonice și cele “bune de citit”) nu sînt nominalizaţi decît 3 (Mihail, Gavriil şi Rafail).

Iată un bun prilej de a reflecta încă o dată asupra semnificaţiei numelor de persoane implicate direct în scenariul Bunei Vestiri:

Gavriil apare, în ambele Testa­mente, drept că­lă­u­zitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvîntului dumnezeiesc (fiind cunoscut mai ales datorită profetului Daniel şi evanghelistului Luca). Gabri’El înseamnă în evreieşte “Dum­nezeu a fost puternic”, trăgîndu-se din rădăcina verbală gabar, “a fi puternic”, alipită numelui dumnezeiesc El (prescurtare de la Elohim).

Maria este un nume pentru care s-au avansat peste 60 de ipoteze etimologice, dintre care 3 sînt dominante. În aramaică, Maryam înseamnă “doamnă”, “stăpînă”. După Fericitul Ieronim (traducătorul Vulgatei), care-l explică prin limba ebraică, numele s-ar compune din mar (“picătură”) + yam (“mare”), deci “picătură [de apă] de mare”, în lat. stilla maris (de unde probabil şi stella maris – “steaua mării” – de mai tîrziu, celebră denumire a Fecioarei în imnografia apuseană). Dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, trăgîndu-se din verbul mri, “a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic - am, deci “cea dragă”, “cea iubită”.

Iisus redă (ca şi Iosua) pe evreiescul Ioşua sau Ieşua, nume ca­­re în­seamnă “Dumnezeu este (Cel ce dă) mîntuirea”, deci “Mîntuitorul” lumii. Acesta e şi nu­mele propriu al Domnului (echivalentul a ceea ce numim astăzi “nume de botez”), descoperit de în­­ger Mariei (vezi mai sus), dar şi lui Iosif (vezi Matei 1, 21: “Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mîntui poporul Său de păcatele lor”).

Cum am spus-o și cu alte prilejuri, Buna Vestire s-ar cuveni să fie, cel puțin în lumea creștină, adevărata Zi a Femeii, căci Maria este întruchiparea totalizatoare a feminității, reunind în sine, în chip tainic și minunat, fecioria și maternitatea. “Eternul feminin”, din perspectivă creștină, nu poate fi decît marianic; “Noua Evă” răscumpără slăbiciunea celei vechi și devine de bună voie împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la mîntuirea lumii.

Răzvan CODRESCU

ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CLIV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Nicolae Mărgineanu tatăl

2008

INTERVIU CU REGIZORUL 

NICOLAE MĂRGINEANU
DESPRE FILMUL VIEŢII TATĂLUI SĂU

Acest film nu rulează la nici un cinematograf – şi nici nu va rula vreodată. El s-a derulat, timp de 16 ani, la Cinemateca închisorilor comuniste din perioada 1948-1964. Scenariul şi regia au aparţinut organelor de Securitate, bătăuşi şi schingiuitori punîndu-şi talentul în slujba mistificării adevărului şi a distrugerii trupeşti şi sufleteşti celor ce le erau “obiectul muncii”. Imaginea poartă semnătura unui operator nevăzut, care, de la primul tur de manivelă ce ne bruschează, şi pînă la ultimul traveling, ce ne prelungeşte privirea în urmă, ne aduce sub lumina reflectoarelor neaprinse atmosfera de iad pămîntesc. Montajul pune cap la cap tablouri şi cadre de sine stătătoare, închegîndu-le într-un ansamblu perfect unitar prin varietate. Coloana sonoră ne înfricoşează prin alternanţa vaietelor chinuiţilor cu înjurăturile chinuitorilor. Nu există vreo însoţire muzicală, muzica neauzită e în permanenţă un marş funebru sugerat tocmai de lipsă. Decorurile reprezintă ziduri umede, mucede, celule cu ciment şi zăbrele. Costumele sînt vărgate uneori, dar în majoritatea scenelor haine rupte, cîrpite, cusute…Recuzita este simplă, economicoasă: ciomege, bîte, bastoane de cauciuc, obloane de lemn, paturi de fier, hîrdaie de tot felul, ace de băgat sub unghii, cele mai ieftine mijloace de tortură. Protagonist: Nicolae Mărgineanu tatăl. Cronicarul acestor întîmplări este Nicolae Mărgineanu fiul.

 

N. M.: Ţi-ai ales un început mult prea complicat. N-am intenţia de a literaturiza o realitate de cea mai abjectă cruzime şi de cea mai joasă speţă. Prefer întrebările şi răspunsurile simple. Am în faţă cele o sută de pagini ale jurnalului tatălui meu scrise imediat după ieşirea din ceea ce tu ai numit iad. Are două capitole: “Năpasta” şi “Calvarul”. Nu trebuie decît să le rezumăm cuvintele. Cuvintele mele vor fi cuvintele lui. Le ştiu pe dinafară. Nici un fel de alt cuvînt, al nostru, nu mi se pare potrivit.

G. N.: Cînd a început năpasta? Cînd s-a sfîrşit calvarul?

N. M.: Să le luăm pe rînd. Arestarea tatei s-a comis în ziua de 14 aprilie 1948. Cu puţin înainte fusese scos de la Universitatea din Cluj, unde funcţiona ca profesor la Institutul de Psihologie. Era, în acelaşi timp, vicepreşedinte al Asociaţiei Româno-Americane. A fost dus la Inspectoratul de Securitate, în pivniţa căruia se construiseră 20-30 de celule de cîte un metru lărgime şi doi metri lungime, înăuntrul lor fiind cîte o laviţă de lemn lungă de un metru şi jumătate şi lată de aproximativ 25-30 cm. Aerul venea pe sub uşă, unde era un spaţiu liber de 2-3 cm. Loc să se mişte nu era, nici lumină. S-a aşezat pe laviţă, s-a dezmeticit. După care a fost luat de un caraliu care avea ordin să-l transporte la Direcţia Generală a Securităţii din Bucureşti şi să-l împuşte dacă încearcă să fugă. Unde să fugă? Nu avea nimic pe conştiinţă. În drum spre gară, i s-a permis să treacă pe acasă, mama pregătindu-i în grabă un rucsac cu haine şi merinde. Eu dormeam, dar sora mea s-a trezit. La despărţire s-a legat de gîtul lui şi nu mai voia să-l lase să plece. În jurnal, momentul e scris cu litere tremurate, tata considerînd că a fost cea mai grea clipă din viaţa lui.

G. N.: Cum cea mai grea?!

N. M.: Ai răbdare, aşa e, greutăţile abia de acum urmau să înceapă. Ajuns la Securitatea din Bucureşti, l-a luat în primire Nikolski, directorul general. Toată lumea ştia de sălbăticia bătăilor lui, astfel că tata s-a bucurat cînd acesta, fără vreo anchetă prealabilă, l-a predat unor agenţi, cu dispoziţia de a-l transfera la Malmaison. Nu ştia că acolo îl aşteptau criminali la fel de odioşi. A aflat la percheziţia corporală de la intrare. Şeful arestului, o namilă care semăna mai degrabă cu un urangutan decît cu un om, l-a dezbrăcat la piele, l-a aşezat pe brînci, l-a controlat cu de-amănuntul, l-a pălmuit groaznic. Obrazul îi era atît de umflat încît îi acoperea o parte a ochiului. Apoi, la beci, ca o acţiune premergătoare primei anchete, alţi doi gealaţi i-au legat mîinile, i-au băgat un băţ între genunchi şi mîini, l-au ridicat aşezînd băţul pe doi stîlpi, corpul îi rămăsese în aer cu capul în jos şi cu picioarele în sus, începînd să îl lovească peste fese cu un baston de cauciuc înăuntrul căruia era sîrmă împletită. Dimineaţa, cînd acheta s-a sfîrşit şi a fost aruncat în celulă, fesele îi erau complet vinete şi a urinat sînge.

G. N.: În ce a constat ancheta? De ce l-au acuzat?

N. M.: Nişte lucruri aberante, imaginare, absurde. Că a fost angajat la Serviciul american de spionaj, că a primit bani pentru informaţii secrete, că a pus la cale un complot împotriva statului de democraţie populară instaurat la 23 august 1944 şi o mişcare de rezistenţă împotriva Uniunii Sovietice, nişte enormităţi în toată puterea cuvîntului.

G. N.: Ce a răspuns la toate aceste acuzaţii? Cum s-a apărat?

N. M.: Ce să răspundă? Cum te poţi apăra în faţa unor anchetatori ce erau monştri? Le-a spus adevărul. Că în America a fost cercetător ştiinţific la universitate în calitate de bursier al Fundaţiei Rockefeller. Că pledoaria pentru retrocedarea integrală a Transilvaniei i-a fost solicitată de primul ministru dr. Petru Groza, care, pentru fapta lui încoronată de succes, l-a asigurat de recunoştinţa ţării… Că tot la solicitarea lui a obţinut agrementul pentru numirea lui Ralea ca ministru la Washington. A fost inutil. Acest adevăr i-a scos din sărite pe bătăuşi. L-au ţinut nedormit două săptămîni, l-au bătut la tălpi şi la testicule cu o coadă de mătură, l-au îmbolnăvit, l-au epuizat, l-au adus într-un hal de nerecunoscut. Cînd leşina de durere, îl trezeau aruncînd asupra lui găleţi cu apă. L-au obligat să scrie, sub dictare, despre comploturi inexistente şi comitete de rezistenţă neînfiinţate. Adică tot tacîmul, însemnînd, după mintea lor diabolică, înaltă trădare, ceea ce, prin recunoaştere, i-ar fi atras tatei condamnarea la moarte. Dar a scris şi a semnat, săracul de el, gîndindu-se că la proces va putea retracta declaraţiile smulse sub caznă şi snopit în bătăi.

G. N.: Cînd şi unde a avut loc procesul?

N. M.: În 2 noiembrie 1948 s-a dat sentinţa. Procesul a fost o mascaradă. La Tribunalul Militar Bucureşti, al cărui preşedinte de odioasă amintire era celebrul general Petrescu. O fiară competentă şi experimentată în domeniu. În timpul guvernării Antonescu a schingiuit în bătăi nu numai mulţi legionari, ci şi deţinuţi comunişti, în calitate de director general al închisorilor. Apoi şi-a oferit serviciile regimului de dictatură proletară în procesul lui Maniu. Acum avea un singur rol: nu să judece, ci să condamne, conform directivelor organelor de partid. Grupul de aşa-zişi spioni şi trădători era format din 12 inşi, printre care şi profesorul George Manu de la Catedra de Fizică a Universităţii din Bucureşti, care, după o noapte de suferinţă asemenea celor suferite de tata, a încercat să se sinucidă, tăindu-şi venele cu muchia barei de fier a patului. Revin la darea sentinţei. Au curs pedepsele de 25 de ani muncă silnică, pentru îndeplinirea unicului scop urmărit de comunişti, exterminarea elitei intelectuale şi a adevăraţilor patrioţi români. Aici se încheie în jurnal capitolul “Năpasta”. Urmează capitolul “Calvarul”. Drum pe care tata şi-a călcat paşii 16 ani şi două luni...

G. N.: Te rog să-mi enumeri, mai întîi, închisorile prin care a trecut.

N. M.: Nu. Îţi voi enumera mai întîi alte nume. Locurile unde pînă la calvar şi-a făcut studiile de specializare şi cercetare în psihologie. Universităţile din Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris, Londra. Apoi Universităţile Harvard, Yale, Columbia, Chicago şi Duke. Acum îţi spun şi numele închisorilor: Aiud, Jilava, Piteşti, Dej, Gherla. Fă comparaţie!

G. N.: Un cuvînt despre toate la un loc.

N. M.: Mai multe cuvinte despre fiecare.

Aiud: Faimoasa „zarcă” în care şi-au găsit moartea sute de deţinuţi. Mîncarea se limita la o singură supă, atît la amiază, cît şi seara, cu 3-5 boabe de fasole sau 40-50 de  boabe de arpacaş. Alteori, zile întregi, numai zeamă de sfeclă. După zece luni a slăbit 35 kg. Avea 42 kg. Foamea îi era cumplită, dar nu destul spre a nu recita uneori versuri din Infernul lui Dante, depăşită fiind cu mult cruzimea imaginată de zbuciumatul florentin. Uneori le chiorăiau în aşa hal maţele de foame, că au început să roadă firele de la rogojină.

Jilava: Celule cu două rînduri de priciuri suprapuse din scînduri, pe care dormeau 20 de deţinuţi. Nu se făcea foc niciodată. Frigul era mai cumplit decît foamea. Directorul Moromet şi gardienii, ca să se distreze, aruncau după deţinuţi cu beţe, ca după vite, pînă reuşeau să rupă vreo mînă sau vreun picior. Unul dintre deţinuţi, generalul Zaharia, invalid de război, care îşi pierduse o mînă în luptă şi fusese decorat pentru faptele de vitejie cu Ordinul Mihai Viteazul, era bătut cu sadism peste singura mînă ce o avea.

Piteşti: Căpitanul Mîndreş, directorul închisorii, fost cazangiu la Atelierele CFR Craiova, le-a ţinut următorul „discurs” nou-veniţilor: „Aceasta e academia mea, de la care nu plecaţi decît în mormînt, mama şi dumnezeul vostru de barosani, că bine aţi mai trăit pînă acum! Daţi-le în cap, mă, ca să priceapă unde sînt! Împuşcă-i, treci cu tancul peste ei, trage cu tunul, omoară-i, mama lor de deştepţi!”. Noaptea, pe la ora unu, cînd se întorcea beat mort de la cîrciumă, avea plăcerea să-i scoată pe coridor şi să-i ţină culcaţi cu faţa în jos 20-30 de minute, timp în care gardienii aruncau cîte o tonă de nisip şi alta de apă în celule, obligîndu-i ca pînă la cinci dimineaţa, cînd suna deşteptarea, să fie curate ca oglinda. Aici, în 1952, se petrecuseră lucruri de-a dreptul îngrozitoare, pe care mintea unui om sănătos la cap nu le poate crede. „Reeducarea”. În special studenţii erau obligaţi să declare în faţa celorlalţi că mama le-a fost curvă şi tata hoţ. Cei ce se opuneau erau schingiuiţi în bătăi, privaţi zile întregi de mîncare şi apă, obligaţi să soarbă ciorba fierbinte, aşezaţi pe burtă, timp în care erau loviţi pe spinare. În scurtă vreme, jumătate dintre ei au murit în chinuri groaznice, cu buzele, gura şi stomacul arse. De asemenea, a fost desenată şi figura blîndului Iisus în mărime naturală, iar în spatele ei a fost aşezat un tînăr cu sexul scos prin panou, ca să fie luat în gură de ceilalţi. Dumnezeu l-a păzit pe tata. Nu l-a lăsat pradă bestiilor. N-a apucat să treacă şi prin chinurile „reeducării”.

Dej: Încă din gară, transportul deţinuţilor a fost primit cu foarte multă ostilitate, iar palmele au pocnit pentru orice fleac. În celule, porţia de aer prin ferestrele zăbrelite li se dădea numai cîte o jumătate de ceas dimineaţa, la amiază şi seara. Oamenii mureau astfel ucişi cu lipsa aerului pentru a avea cantitatea suficientă de oxigen. O suferinţă pe care tata a considerat-o cea mai absurdă dintre crime. Aerul nu costa nici un ban. Nemaivorbind că erau scoşi o singură dată pe zi la toaletă, dar aveau numai două minute pentru evacuarea scaunului. Aproape toţi s-au îmbolnăvit de hemoroizi.

Gherla: Dacă numai această singură însemnare i s-ar păstra, şi ar fi destul pentru întregirea unui tablou duhnind a crime fioroase şi monstruozităţi, pe care, în jurnal, tata nu a mai vrut să le retranscrie. Însăşi reamintirea lor îi era un chin.

G. N.: Ce ar putea fi mai îngrozitor decît toate grozăviile pe care deja le-ai relatat?

N. M.: Modul inimaginabil în care au fost ucişi bătrînii deputaţi social-democraţi Jumanca şi Flueraş. Cu coada măturii băgată pe gură pînă în stomac. O scenă care întrece, desigur, toate scenele. Deşi nu a fost singura. Adaug, pentru finalul dialogului nostru, că de aici, de la Gherla, s-a eliberat pe 25 iunie 1964. I-a fost cea mai fericită zi din viaţă. M-a lăsat copil şi m-a găsit om în toată firea. Eram student la Bucureşti. Am venit cu primul avion. Nici un plîns de pe pămînt nu se compară cu plînsul de bucurie pe care i l-am văzut atunci. Altminteri, tata nu a plîns şi nu s-a plîns, niciodată. S-a stins din viaţă la 13 iunie 1980.

G. N.: În loc de ultima întrebare şi ultimul răspuns, spune-mi, la ce te gîndeşti?

N. M.: La tinerii care vor citi acest interviu. Ce vor înţelege? Ce vor crede? Nimic nu pare adevărat. Dar totul a fost adevărat.

A consemnat

Gelu NETEA

* Gelu Netea, „Interviu cu regizorul Nicolae Mărgineanu despre filmul vieții tatălui său”, în Puncte cardinale, anul XVIII, nr. 12/216, decembrie 2008, p. 15.

 

Nicolae Mărgineanu fiul

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLII) – "Adevăr, Biserică, ecumenism" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLIII) – "De la un tînăr cititor al Punctelor cardinale" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLIV) – "Poezia carcerală (2): Radu Gyr" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLV) – "Paul Goma – lupul singuratic" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLVI) – "Biserica şi Securitatea" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLVII) – "Poezia carcerală (3): Nichifor Crainic" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLVIII) – "De la ecumenism la apostazie" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CXLIX) – "Taina decadenței" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CL) – "Dezbatere A.Z.E.C.: Cazul Nicolae Corneanu" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CLI) – "Cele două Românii (XV)" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CLII) – "De ce Bram Stoker aici?!" (2008)

* Antologia Punctelor cardinale (CLIII) – "Despre dreptul de proprietate într-o perspectivă ortodoxă" (2008)